miercuri, 2 septembrie 2009

dar eu credeam ca...

Du-te si scalda-te in Iordan de sapte ori ;
si carnea ti se va face sanatoasa, si vei fi curat.
Namaan s-a maniat, si a plecat zicand:
Eu credeam ca va iesi la mine,
se va infatisa el insusi, va chema Numele Domnului,
Dumnezeului lui, isi va pune mana pe locul ranii
si va vindeca lepra.
Nu sunt oare…? N-as fi putut oare…?
Si s-a intors si a plecat plin de manie. (2Imparati 10, 11,12)


« Dar eu credeam ca »… mi-am inceput si eu ultima perioada din viata cu aceasta formulare, « credeam ca, va fi altfel »…credeam ca Domnul va face cutare si cutare…ca voi misca muntii din loc cu fiecare pas pe care il fac… credeam ca voi primi tot felul de lucruri…credeam ca va fi doar soare, ca va fi usor sa aleg intre bine si rau si chiar mai mult ca voi avea puterea sa o fac…credeam ca voi fi o lumina, o adevarata lumina… credeam ca am un plan…si ca planul e bun si merge ca pe roate… credeam ca lucrurile se vor intampla intr-un anume fel , ca nu ne va lipsi nimic nici spiritual nici material si ca va fi usor sa faci totul bine fiind « copil de Dumnezeu »…
sti cu ce m-am ales ? …
cu un fel de frustrare, deznadejde, ingrijorare…am ajuns sa ma intreb « dar oare nu s-ar fi putut altfel ? », « nu as fi putut sa aleg altfel ? » … seaman mult cu Naaman care a facut tot ce se putea pe pamant sa fie vindecat de lepra sa si nimic nu a functionat, iar cand a gasit solutia venita de la Dumnezeu, i-a fost greu sa o accepte…sa creada…el si-a imaginat lucrurile dinainte…ca si mine… iar in gandul lui nu asa se desfasurau toate…
Astfel a ajuns sa spuna « Eu credeam ca » iar mai apoi « Nu sunt oare raurile Damascului mai bune… ? », « N-as fi putut oare sa ma spal in ele si sa fiu curat ? »…
Nu Naaman n-ai fi putut si sti de ce ?... In Damasc nu era Domnu…nu acolo a vrut EL sa iti dea vindecare…a vrut sa Il cunosti pe El, Dumnezeul lui Izdrael…iar pe acol trece Iordanul…
S-a maniat Naaman…s-a maniat si a pleat…dar niste robi i-au inmuiat inima…nu a ingaduit Domnu sa plece Naaman in tara lui nevindecat…ce-ar fi zis poporul lui ?…ca Dumnezeul lui Izdrael nu poate…
Am auzit si eu pe un rob vorbind despre Naaman si mi-am dat seama ca sunt ca el…Doamne, nu m-ai lasat sa plec tot manioasa inainte, acum ajuta-mi sa raman credincioasa planului Tau… stiu ca intr-o zi voi primii lucrurile pe care le-am nadajduit… si voi putea spune atunci « Eu stiam ca Domnul nu ma lasa ,daca ceva se face, e pentru ca El a poruncit »
« Du-te si scalda-te in Iordan de sapte ori ; si carnea ti se va face sanatoasa, si vei fi curat »… De ce de sapte ori ? nu stiu, sincera nu stiu… dar stiu ca porunca Domnului l-a curatit pe Naaman, stiu ca, daca in mintea noastra toate par ciudate si de neinteles… solutia Lui ne poate implinii visul mai bine ca orice solutie scormonita de noi, care lasa in urma defapt numai intrebari, indoieli si deznadejde…

Porunceste Tu Doamne sa fie din nou lumina !

Un comentariu:

  1. foarte interesant...pacat ca oamenii sunt superficiali pentru a intelege asa ceva. Trebuie doar sa vrem ;)

    RăspundețiȘtergere