trecut

personaj de basm <2>

personaj de basm <1>

simplitate

natural

o coala de hartie

Primit-am in dar , o coala de hartie.
E alba ca un fulg ,necazut inca in glie.
Si-am inceput sa scriu...ca un copil natang,
Ce mi-a venit mie prin minte ...
Nu mi-a spus nimeni ca ce scriu
Nu sunt cuvinte,numai vise...
Un basm citit mai inainte.

Dar mi-a spus Tata cu un glas fierbinte :
« Ai sa inveti incet un alfabet...copile !
Si ai sa scri pe coala de hartie,
Cu viata ta, suita de cuvinte. »

Am inteles tarziu ca pan-atunci, doar mazgalisem...
Iar uneori , o fac si-acum ..
De parca nu mai stiu sa scriu !
...Si mi-e rusine...

tacere

Sufletul meu…poarta in el
Atata cuvant mut
Inghetat intr-un mister
Ce nu pot sa-l patrund…

Ma doare tacerea…
Sufletului ce nu-si gaseste raspuns.
Ma doare tacerea…
Dintre Cer si pamant
Dintre lut si Duh.

As vrea sa urle sufletul din mine
Dar nu mai are voce nici sa-ngane…
Si palnge fara lacrimi…doar suspine.
Un cantec neintrerupt…fara cuvinte
…s-au pierdut…