sâmbătă, 26 septembrie 2009
nadejde...
Omul nu poate trai prin sine insusi…iar atunci cand incearca sa fie parte din Tine…nu poate, nu poate trece dincolo de omenescul din el !
De ce e asa de greu sa-L gasesti omule pe Dumnezeu ? De ce e asa de greu sa crezi…de ce e asa de greu sa te apropii de Creatorul tau…de ce cuvintele astea par « basme »….de ce oamenii cred in orice altceva atat de usor si tot mai greu cred in Dumnezeu ?…cand vorbesc despre El o fac cu respectul unei « traditii crestine » pe care au mostenit-o dar nu Il cunosc, nu au gustat ce bun este Domnul Dumnezeul Cerului si al Pamantului. Cand spui Dumnezeu ar trebui ca intreaga ta fiinta sa se cutremure, ar trebui sa se impleteasca in tine frica si adorarea fata de Cel a carui dragoste nici macar nu o poti intelege…atat e de perfecta !
Daca vrei un scop in viata, daca cauti ceva in viata, daca iti cauti locul, daca vrei altceva… lupta pentru ceea ce merita…cauta sa IL iubesti toata viata ta. Cu toata puterea ta cauta-L…iubeste-L, iubeste-L chiar si atunci cand nu vei simti ca Il iubesti, chiar si atunci cand nu mai sti daca crezi sau nu in EL…continua sa iti pui gandul si inima, intrega ta fiinta sa stea Langa EL…vorbeste-i…dar in primul rand iubeste-L !!!
Nu uita de promisiunea unei vesnicii….pe care nu reusesc sa o inteleg….nu pot…insa Vine O Zi…ziua aceea care depaseste orice ar putea sa isi imagineze fiinta mea de om natang…VINE O ZI !
Ne vedem atunci si acol !
De ce e asa de greu sa-L gasesti omule pe Dumnezeu ? De ce e asa de greu sa crezi…de ce e asa de greu sa te apropii de Creatorul tau…de ce cuvintele astea par « basme »….de ce oamenii cred in orice altceva atat de usor si tot mai greu cred in Dumnezeu ?…cand vorbesc despre El o fac cu respectul unei « traditii crestine » pe care au mostenit-o dar nu Il cunosc, nu au gustat ce bun este Domnul Dumnezeul Cerului si al Pamantului. Cand spui Dumnezeu ar trebui ca intreaga ta fiinta sa se cutremure, ar trebui sa se impleteasca in tine frica si adorarea fata de Cel a carui dragoste nici macar nu o poti intelege…atat e de perfecta !
Daca vrei un scop in viata, daca cauti ceva in viata, daca iti cauti locul, daca vrei altceva… lupta pentru ceea ce merita…cauta sa IL iubesti toata viata ta. Cu toata puterea ta cauta-L…iubeste-L, iubeste-L chiar si atunci cand nu vei simti ca Il iubesti, chiar si atunci cand nu mai sti daca crezi sau nu in EL…continua sa iti pui gandul si inima, intrega ta fiinta sa stea Langa EL…vorbeste-i…dar in primul rand iubeste-L !!!
Nu uita de promisiunea unei vesnicii….pe care nu reusesc sa o inteleg….nu pot…insa Vine O Zi…ziua aceea care depaseste orice ar putea sa isi imagineze fiinta mea de om natang…VINE O ZI !
Ne vedem atunci si acol !
Regret
Tineam in mana visele-mi toate …
Si le cladeam in mandre sanctuare
Privindu-le ma minunam de ele…
Dar nu stiam cat de departe,
Erau acestea de realitate…
M-am pierdut!
…printre planuri si visare…
Desarta alergare!
Si le cladeam in mandre sanctuare
Privindu-le ma minunam de ele…
Dar nu stiam cat de departe,
Erau acestea de realitate…
M-am pierdut!
…printre planuri si visare…
Desarta alergare!
Ploaie de stele...
O ploaie de stele…
Pe cerul trist si gol al sufletului meu...
O ploaie de stele…
Peste viata de-ndoieli si cautari.
O ploaie de stele…
Printre nori,suspine si vise
O ploaie de stele…
Un drum catre Tine.
O ploaie de stele…
E Zambetul Tau.
O ploaie de stele…
Imbratisarea dintre Cerul Tau
si pamantul meu.
O ploaie de stele...
E dragostea Dumnezeului meu.
Pe cerul trist si gol al sufletului meu...
O ploaie de stele…
Peste viata de-ndoieli si cautari.
O ploaie de stele…
Printre nori,suspine si vise
O ploaie de stele…
Un drum catre Tine.
O ploaie de stele…
E Zambetul Tau.
O ploaie de stele…
Imbratisarea dintre Cerul Tau
si pamantul meu.
O ploaie de stele...
E dragostea Dumnezeului meu.
vineri, 4 septembrie 2009
framanta azi si vei trai maine...
Am zis : Mai e pe fundul unui vas un strop de undelemn iar intr-un cos prin colturile ascunse ale camarii mai e putintica faina, mai e putintica faina si-un strop de undelemn…voi framanta, dar e putin…vom manca azi si vom muri…E prea putin, privesc spre Tine…mai e speranta pentru viata ?...
Si-apoi parca te-aud in vis, te-aud in gand cum imi soptesti : Framanta si vei trai…Imparte-o cu celalalt si vei avea si azi si maine…si in toate zilele… nu se va termina pana cand ploaia binecuvantarii va face din pamantul sterp un ogor pentru flamand…pana cand vom vedea un cer nou si un pamant nou.
Tu esti painea vietii...
Cercul nostru...
Sunt eu…cu lacrimi si suspine…
Sunt eu…cu intrebari si framantari…
Am vrut sa fiu numai cu Tine,
Sa stam de vorba printre vise…
Sa te iubesc din ce in ce mai mult!
Am desenat un cerc in jurul meu
Asa stingher si gol pentru-nceput
Am vrut sa ne ‘ntalnim in el…
Si-as vrea ca Tu sa-l faci rotund!
Un cerc in care pun…
Tot ce mi-ai dat pana acum…
Sa fie al Tau…nimic mai mult!
In centrul inchinarii mele sa fi Tu.
Invata-ma cand nu mai am cuvinte…
Invata-ma …caci ma astepti la intalnire!
Sunt eu…cu intrebari si framantari…
Am vrut sa fiu numai cu Tine,
Sa stam de vorba printre vise…
Sa te iubesc din ce in ce mai mult!
Am desenat un cerc in jurul meu
Asa stingher si gol pentru-nceput
Am vrut sa ne ‘ntalnim in el…
Si-as vrea ca Tu sa-l faci rotund!
Un cerc in care pun…
Tot ce mi-ai dat pana acum…
Sa fie al Tau…nimic mai mult!
In centrul inchinarii mele sa fi Tu.
Invata-ma cand nu mai am cuvinte…
Invata-ma …caci ma astepti la intalnire!
Doar cu Tine
Îmi arde-n suflet dorinţa dupã Tine…
Mã împresoarã de-aproape,
Îmi învãluie inima în tãcere
Şi-apoi, se înalţã înspre stele…
Îmi arde-n suflet dorinţa,Isuse
Ştiu cã trupul mã ţine legatã de lume…
Dar duhul,el…urcã prin sfere...
Pentru a-mi aduce speranţe ce nu-s efemere.
Îmi arede în suflet dorinţa…
Doamne…dorinţa de Tine
Sã ne unim într-un cuget,
Sã trãim împreunã pe vecie.
Îmi arde în suflet dorinţa de viaţã…
O viaţã predatã,.
Când plânsul din gene,picurã în tãcere,
Când sângele în vene se zbate cu putere
Când rãnile dor…când visele mor…
Sã mã înalţ înspre cer…
E ceea ce iţi cer!
Nimic fãrã Tine,fãrã de iubire,
Nimic fãrã sã ştiu ca eşti cu mine
Nu vreau nimic…
Ce ma poate ţine …departe de Tine.
Amin
Mã împresoarã de-aproape,
Îmi învãluie inima în tãcere
Şi-apoi, se înalţã înspre stele…
Îmi arde-n suflet dorinţa,Isuse
Ştiu cã trupul mã ţine legatã de lume…
Dar duhul,el…urcã prin sfere...
Pentru a-mi aduce speranţe ce nu-s efemere.
Îmi arede în suflet dorinţa…
Doamne…dorinţa de Tine
Sã ne unim într-un cuget,
Sã trãim împreunã pe vecie.
Îmi arde în suflet dorinţa de viaţã…
O viaţã predatã,
Când plânsul din gene,picurã în tãcere,
Când sângele în vene se zbate cu putere
Când rãnile dor…când visele mor…
Sã mã înalţ înspre cer…
E ceea ce iţi cer!
Nimic fãrã Tine,fãrã de iubire,
Nimic fãrã sã ştiu ca eşti cu mine
Nu vreau nimic…
Ce ma poate ţine …departe de Tine.
Amin
joi, 3 septembrie 2009
o coala de hartie
Primit-am in dar , o coala de hartie.
E alba ca un fulg ,necazut inca in glie.
Si-am inceput sa scriu...ca un copil natang,
Ce mi-a venit mie prin minte ...
Nu mi-a spus nimeni ca ce scriu
Nu sunt cuvinte,numai vise...
Un basm citit mai inainte.
Dar mi-a spus Tata cu un glas fierbinte :
« Ai sa inveti incet un alfabet...copile !
Si ai sa scri pe coala de hartie,
Cu viata ta, suita de cuvinte. »
Am inteles tarziu ca pan-atunci, doar mazgalisem...
Iar uneori , o fac si-acum ..
De parca nu mai stiu sa scriu !
...Si mi-e rusine...
E alba ca un fulg ,necazut inca in glie.
Si-am inceput sa scriu...ca un copil natang,
Ce mi-a venit mie prin minte ...
Nu mi-a spus nimeni ca ce scriu
Nu sunt cuvinte,numai vise...
Un basm citit mai inainte.
Dar mi-a spus Tata cu un glas fierbinte :
« Ai sa inveti incet un alfabet...copile !
Si ai sa scri pe coala de hartie,
Cu viata ta, suita de cuvinte. »
Am inteles tarziu ca pan-atunci, doar mazgalisem...
Iar uneori , o fac si-acum ..
De parca nu mai stiu sa scriu !
...Si mi-e rusine...
tacere
Sufletul meu…poarta in el
Atata cuvant mut
Inghetat intr-un mister
Ce nu pot sa-l patrund…
Ma doare tacerea…
Sufletului ce nu-si gaseste raspuns.
Ma doare tacerea…
Dintre Cer si pamant
Dintre lut si Duh.
As vrea sa urle sufletul din mine
Dar nu mai are voce nici sa-ngane…
Si palnge fara lacrimi…doar suspine.
Un cantec neintrerupt…fara cuvinte
…s-au pierdut…
Atata cuvant mut
Inghetat intr-un mister
Ce nu pot sa-l patrund…
Ma doare tacerea…
Sufletului ce nu-si gaseste raspuns.
Ma doare tacerea…
Dintre Cer si pamant
Dintre lut si Duh.
As vrea sa urle sufletul din mine
Dar nu mai are voce nici sa-ngane…
Si palnge fara lacrimi…doar suspine.
Un cantec neintrerupt…fara cuvinte
…s-au pierdut…
miercuri, 2 septembrie 2009
tristete
E trist…
Sa plangi acolo
Unde radeai odata,
Sa vezi cum fericirea,
In lacrimi e udata,
Sa vezi cum totul trece
Se pierde rand pe rand
Lasand doar amintirea
A carei prietenie
Ai vrea so pierzi din gand.
E trist…
Sa vezi acum
Pe doi obraji ce-odata
Radeau fara sfiala
Cum lacrimi calde curg…
E trist…
Atunci cand lumea,
Ne minte si ne-nsala.
E trista…
Da,durerea
E trista si-i amara.
E trista o privire…
In care poti citii
Ca visele-au murit.
E trista…
Renuntarea,caderea,neputinta
E trista clipa aceasta…
Dar nu si vesnicia!
Sa plangi acolo
Unde radeai odata,
Sa vezi cum fericirea,
In lacrimi e udata,
Sa vezi cum totul trece
Se pierde rand pe rand
Lasand doar amintirea
A carei prietenie
Ai vrea so pierzi din gand.
E trist…
Sa vezi acum
Pe doi obraji ce-odata
Radeau fara sfiala
Cum lacrimi calde curg…
E trist…
Atunci cand lumea,
Ne minte si ne-nsala.
E trista…
Da,durerea
E trista si-i amara.
E trista o privire…
In care poti citii
Ca visele-au murit.
E trista…
Renuntarea,caderea,neputinta
E trista clipa aceasta…
Dar nu si vesnicia!
dar eu credeam ca...
Du-te si scalda-te in Iordan de sapte ori ;
si carnea ti se va face sanatoasa, si vei fi curat.
Namaan s-a maniat, si a plecat zicand:
Eu credeam ca va iesi la mine,
se va infatisa el insusi, va chema Numele Domnului,
Dumnezeului lui, isi va pune mana pe locul ranii
si va vindeca lepra.
Nu sunt oare…? N-as fi putut oare…?
Si s-a intors si a plecat plin de manie. (2Imparati 10, 11,12)
« Dar eu credeam ca »… mi-am inceput si eu ultima perioada din viata cu aceasta formulare, « credeam ca, va fi altfel »…credeam ca Domnul va face cutare si cutare…ca voi misca muntii din loc cu fiecare pas pe care il fac… credeam ca voi primi tot felul de lucruri…credeam ca va fi doar soare, ca va fi usor sa aleg intre bine si rau si chiar mai mult ca voi avea puterea sa o fac…credeam ca voi fi o lumina, o adevarata lumina… credeam ca am un plan…si ca planul e bun si merge ca pe roate… credeam ca lucrurile se vor intampla intr-un anume fel , ca nu ne va lipsi nimic nici spiritual nici material si ca va fi usor sa faci totul bine fiind « copil de Dumnezeu »…
sti cu ce m-am ales ? …
cu un fel de frustrare, deznadejde, ingrijorare…am ajuns sa ma intreb « dar oare nu s-ar fi putut altfel ? », « nu as fi putut sa aleg altfel ? » … seaman mult cu Naaman care a facut tot ce se putea pe pamant sa fie vindecat de lepra sa si nimic nu a functionat, iar cand a gasit solutia venita de la Dumnezeu, i-a fost greu sa o accepte…sa creada…el si-a imaginat lucrurile dinainte…ca si mine… iar in gandul lui nu asa se desfasurau toate…
Astfel a ajuns sa spuna « Eu credeam ca » iar mai apoi « Nu sunt oare raurile Damascului mai bune… ? », « N-as fi putut oare sa ma spal in ele si sa fiu curat ? »…
Nu Naaman n-ai fi putut si sti de ce ?... In Damasc nu era Domnu…nu acolo a vrut EL sa iti dea vindecare…a vrut sa Il cunosti pe El, Dumnezeul lui Izdrael…iar pe acol trece Iordanul…
S-a maniat Naaman…s-a maniat si a pleat…dar niste robi i-au inmuiat inima…nu a ingaduit Domnu sa plece Naaman in tara lui nevindecat…ce-ar fi zis poporul lui ?…ca Dumnezeul lui Izdrael nu poate…
Am auzit si eu pe un rob vorbind despre Naaman si mi-am dat seama ca sunt ca el…Doamne, nu m-ai lasat sa plec tot manioasa inainte, acum ajuta-mi sa raman credincioasa planului Tau… stiu ca intr-o zi voi primii lucrurile pe care le-am nadajduit… si voi putea spune atunci « Eu stiam ca Domnul nu ma lasa ,daca ceva se face, e pentru ca El a poruncit »
« Du-te si scalda-te in Iordan de sapte ori ; si carnea ti se va face sanatoasa, si vei fi curat »… De ce de sapte ori ? nu stiu, sincera nu stiu… dar stiu ca porunca Domnului l-a curatit pe Naaman, stiu ca, daca in mintea noastra toate par ciudate si de neinteles… solutia Lui ne poate implinii visul mai bine ca orice solutie scormonita de noi, care lasa in urma defapt numai intrebari, indoieli si deznadejde…
Porunceste Tu Doamne sa fie din nou lumina !
si carnea ti se va face sanatoasa, si vei fi curat.
Namaan s-a maniat, si a plecat zicand:
Eu credeam ca va iesi la mine,
se va infatisa el insusi, va chema Numele Domnului,
Dumnezeului lui, isi va pune mana pe locul ranii
si va vindeca lepra.
Nu sunt oare…? N-as fi putut oare…?
Si s-a intors si a plecat plin de manie. (2Imparati 10, 11,12)
« Dar eu credeam ca »… mi-am inceput si eu ultima perioada din viata cu aceasta formulare, « credeam ca, va fi altfel »…credeam ca Domnul va face cutare si cutare…ca voi misca muntii din loc cu fiecare pas pe care il fac… credeam ca voi primi tot felul de lucruri…credeam ca va fi doar soare, ca va fi usor sa aleg intre bine si rau si chiar mai mult ca voi avea puterea sa o fac…credeam ca voi fi o lumina, o adevarata lumina… credeam ca am un plan…si ca planul e bun si merge ca pe roate… credeam ca lucrurile se vor intampla intr-un anume fel , ca nu ne va lipsi nimic nici spiritual nici material si ca va fi usor sa faci totul bine fiind « copil de Dumnezeu »…
sti cu ce m-am ales ? …
cu un fel de frustrare, deznadejde, ingrijorare…am ajuns sa ma intreb « dar oare nu s-ar fi putut altfel ? », « nu as fi putut sa aleg altfel ? » … seaman mult cu Naaman care a facut tot ce se putea pe pamant sa fie vindecat de lepra sa si nimic nu a functionat, iar cand a gasit solutia venita de la Dumnezeu, i-a fost greu sa o accepte…sa creada…el si-a imaginat lucrurile dinainte…ca si mine… iar in gandul lui nu asa se desfasurau toate…
Astfel a ajuns sa spuna « Eu credeam ca » iar mai apoi « Nu sunt oare raurile Damascului mai bune… ? », « N-as fi putut oare sa ma spal in ele si sa fiu curat ? »…
Nu Naaman n-ai fi putut si sti de ce ?... In Damasc nu era Domnu…nu acolo a vrut EL sa iti dea vindecare…a vrut sa Il cunosti pe El, Dumnezeul lui Izdrael…iar pe acol trece Iordanul…
S-a maniat Naaman…s-a maniat si a pleat…dar niste robi i-au inmuiat inima…nu a ingaduit Domnu sa plece Naaman in tara lui nevindecat…ce-ar fi zis poporul lui ?…ca Dumnezeul lui Izdrael nu poate…
Am auzit si eu pe un rob vorbind despre Naaman si mi-am dat seama ca sunt ca el…Doamne, nu m-ai lasat sa plec tot manioasa inainte, acum ajuta-mi sa raman credincioasa planului Tau… stiu ca intr-o zi voi primii lucrurile pe care le-am nadajduit… si voi putea spune atunci « Eu stiam ca Domnul nu ma lasa ,daca ceva se face, e pentru ca El a poruncit »
« Du-te si scalda-te in Iordan de sapte ori ; si carnea ti se va face sanatoasa, si vei fi curat »… De ce de sapte ori ? nu stiu, sincera nu stiu… dar stiu ca porunca Domnului l-a curatit pe Naaman, stiu ca, daca in mintea noastra toate par ciudate si de neinteles… solutia Lui ne poate implinii visul mai bine ca orice solutie scormonita de noi, care lasa in urma defapt numai intrebari, indoieli si deznadejde…
Porunceste Tu Doamne sa fie din nou lumina !
Ai sa vezi...
Cauta in mine…
Si-ai sa vezi cine sunt:
Un om stingher ce poarta-n el
In loc de suflet …un tumult.
Cauta-n mine…
Dar patrunde adanc
Treci dincolo de acest vesmant…
Si-ai sa vezi cine sunt.
Un om stingher ce poarta-n el
In loc de suflet…un tumult?
Cauta adanc…
Treci dincolo de zgomotosul gand
Treci dincolo de vise si suspine
Treci dincolo de ce se vede…pe pamant
Si vezi cine sunt?...un tumult?
Caut-adanc…
Lasa Doamne, sa treaca pe langa Tine
Golul omenescului lut
Si-ai sa gasesti…
Ai sa găseşti in mine
Licarirea vie.
Ai puso-n suflet
Cand mi-ai dat…
Dorul dupa vesnicie.
Sunt om…
dar dincolo de tot ce sunt
Cautatati adanc si veti vedea…
Sunt parte din vesnicia SA.
Amin
Si-ai sa vezi cine sunt:
Un om stingher ce poarta-n el
In loc de suflet …un tumult.
Cauta-n mine…
Dar patrunde adanc
Treci dincolo de acest vesmant…
Si-ai sa vezi cine sunt.
Un om stingher ce poarta-n el
In loc de suflet…un tumult?
Cauta adanc…
Treci dincolo de zgomotosul gand
Treci dincolo de vise si suspine
Treci dincolo de ce se vede…pe pamant
Si vezi cine sunt?...un tumult?
Caut-adanc…
Lasa Doamne, sa treaca pe langa Tine
Golul omenescului lut
Si-ai sa gasesti…
Ai sa găseşti in mine
Licarirea vie.
Ai puso-n suflet
Cand mi-ai dat…
Dorul dupa vesnicie.
Sunt om…
dar dincolo de tot ce sunt
Cautatati adanc si veti vedea…
Sunt parte din vesnicia SA.
Amin
definitia singuratatii
Minerva C.-invatatore si poeta locuieste aproape de Ciucea intr-o “singuratate absoluta”,spune ea(doar una dintre cei multi care calatoresc in acelasi autobuz cu mine);gasindu-si refugiul, singurul refugiu in albul pur al foii si-n condei… Refiugiu: in pagini, in oamenii istoriei, in carte…traind in casa parinteasca, iubeste iarna pentru ca o tine aproape de literatura…
Iubeste Clujul pentru ca este academic…pentru cultura si carte…eterna carte.
Viziteaza cenaclul literar, poate pentru ca intalneste oameni care ii seamana, socializeaza… si totusi declara despre sine ca traieste intr-o “absoluta singuratate”…i-am raspuns cu un zambet sincer “nu cred in singuratate absoluta”…s-a uitat la mine uimita, ca si cum mi-ar fi zis: “ce sti tu copila?”… as fi vrut sa pot sa-i explic…nu cred in singuratate absoluta.
<> as fi vrut sa pot sa-i explic…
NU EXISTA SINGURATATE ABSOLUTA:orice om… oriunde si oricum ar trai are un Creator…
as fi vrut sa pot sa-i explic ca: exista un Tata de la care vine totul si soarele,si albul zapezii si focul din soba… ca fara El nu exista viata… ca fara El nu ar exista poezie… ca n-ar fi existat condei si foaie de n-ar fi scris El primul vers in lume…El e cel mai desavarsit poet,compozitor,regizor,sculptor,pictor…
as fi vrut sa pot sa-i explic ca, fie ca Il vrei in viata ta…si Il primesti pentru a putea trai cu El intr-o vesnica partasie, fie ca nu… tacerea singuratatii devenind apasatoare, El Dumnezeu tot exista… existenta Lui e cu adevarat absoluta si necontestabila… fie ca crezi in Dumnezeu, fie ca nu…El tot exista…nu credinta ta ii da lui Dumnezeu viata si il face sa existe… El exista si traieste prin EL Insusi.Credinta te ajuta pe tine sa te apropii de EL… Credinta alunga singuratatea si teama… El e mult mai mult decat un refugiu…e Insusi viata.
Am rasfoit Dictionarul Partasiei cu Dumnezeu… iar printre cuvintele scrise de El nu l-am gasit pe cel numit “singuratate”… l-au inventat oamenii cand s-au departat de Dumnezeu pentru a definii lipsa Ta din viata lor, razvratirea si necredinta intr-un Creator.
O Doamne as vrea, tot ce se naste in mine,din mine (ganduri,cuvinte,fapte,sperante) sa se nasca din partasia cu Tine… nu cunosc singuratatea si nu o voi cunoaste langa Tine…
Iubeste Clujul pentru ca este academic…pentru cultura si carte…eterna carte.
Viziteaza cenaclul literar, poate pentru ca intalneste oameni care ii seamana, socializeaza… si totusi declara despre sine ca traieste intr-o “absoluta singuratate”…i-am raspuns cu un zambet sincer “nu cred in singuratate absoluta”…s-a uitat la mine uimita, ca si cum mi-ar fi zis: “ce sti tu copila?”… as fi vrut sa pot sa-i explic…nu cred in singuratate absoluta.
<
NU EXISTA SINGURATATE ABSOLUTA:orice om… oriunde si oricum ar trai are un Creator…
as fi vrut sa pot sa-i explic ca: exista un Tata de la care vine totul si soarele,si albul zapezii si focul din soba… ca fara El nu exista viata… ca fara El nu ar exista poezie… ca n-ar fi existat condei si foaie de n-ar fi scris El primul vers in lume…El e cel mai desavarsit poet,compozitor,regizor,sculptor,pictor…
as fi vrut sa pot sa-i explic ca, fie ca Il vrei in viata ta…si Il primesti pentru a putea trai cu El intr-o vesnica partasie, fie ca nu… tacerea singuratatii devenind apasatoare, El Dumnezeu tot exista… existenta Lui e cu adevarat absoluta si necontestabila… fie ca crezi in Dumnezeu, fie ca nu…El tot exista…nu credinta ta ii da lui Dumnezeu viata si il face sa existe… El exista si traieste prin EL Insusi.Credinta te ajuta pe tine sa te apropii de EL… Credinta alunga singuratatea si teama… El e mult mai mult decat un refugiu…e Insusi viata.
Am rasfoit Dictionarul Partasiei cu Dumnezeu… iar printre cuvintele scrise de El nu l-am gasit pe cel numit “singuratate”… l-au inventat oamenii cand s-au departat de Dumnezeu pentru a definii lipsa Ta din viata lor, razvratirea si necredinta intr-un Creator.
O Doamne as vrea, tot ce se naste in mine,din mine (ganduri,cuvinte,fapte,sperante) sa se nasca din partasia cu Tine… nu cunosc singuratatea si nu o voi cunoaste langa Tine…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)