E trist…
Sa plangi acolo
Unde radeai odata,
Sa vezi cum fericirea,
In lacrimi e udata,
Sa vezi cum totul trece
Se pierde rand pe rand
Lasand doar amintirea
A carei prietenie
Ai vrea so pierzi din gand.
E trist…
Sa vezi acum
Pe doi obraji ce-odata
Radeau fara sfiala
Cum lacrimi calde curg…
E trist…
Atunci cand lumea,
Ne minte si ne-nsala.
E trista…
Da,durerea
E trista si-i amara.
E trista o privire…
In care poti citii
Ca visele-au murit.
E trista…
Renuntarea,caderea,neputinta
E trista clipa aceasta…
Dar nu si vesnicia!
miercuri, 2 septembrie 2009
dar eu credeam ca...
Du-te si scalda-te in Iordan de sapte ori ;
si carnea ti se va face sanatoasa, si vei fi curat.
Namaan s-a maniat, si a plecat zicand:
Eu credeam ca va iesi la mine,
se va infatisa el insusi, va chema Numele Domnului,
Dumnezeului lui, isi va pune mana pe locul ranii
si va vindeca lepra.
Nu sunt oare…? N-as fi putut oare…?
Si s-a intors si a plecat plin de manie. (2Imparati 10, 11,12)
« Dar eu credeam ca »… mi-am inceput si eu ultima perioada din viata cu aceasta formulare, « credeam ca, va fi altfel »…credeam ca Domnul va face cutare si cutare…ca voi misca muntii din loc cu fiecare pas pe care il fac… credeam ca voi primi tot felul de lucruri…credeam ca va fi doar soare, ca va fi usor sa aleg intre bine si rau si chiar mai mult ca voi avea puterea sa o fac…credeam ca voi fi o lumina, o adevarata lumina… credeam ca am un plan…si ca planul e bun si merge ca pe roate… credeam ca lucrurile se vor intampla intr-un anume fel , ca nu ne va lipsi nimic nici spiritual nici material si ca va fi usor sa faci totul bine fiind « copil de Dumnezeu »…
sti cu ce m-am ales ? …
cu un fel de frustrare, deznadejde, ingrijorare…am ajuns sa ma intreb « dar oare nu s-ar fi putut altfel ? », « nu as fi putut sa aleg altfel ? » … seaman mult cu Naaman care a facut tot ce se putea pe pamant sa fie vindecat de lepra sa si nimic nu a functionat, iar cand a gasit solutia venita de la Dumnezeu, i-a fost greu sa o accepte…sa creada…el si-a imaginat lucrurile dinainte…ca si mine… iar in gandul lui nu asa se desfasurau toate…
Astfel a ajuns sa spuna « Eu credeam ca » iar mai apoi « Nu sunt oare raurile Damascului mai bune… ? », « N-as fi putut oare sa ma spal in ele si sa fiu curat ? »…
Nu Naaman n-ai fi putut si sti de ce ?... In Damasc nu era Domnu…nu acolo a vrut EL sa iti dea vindecare…a vrut sa Il cunosti pe El, Dumnezeul lui Izdrael…iar pe acol trece Iordanul…
S-a maniat Naaman…s-a maniat si a pleat…dar niste robi i-au inmuiat inima…nu a ingaduit Domnu sa plece Naaman in tara lui nevindecat…ce-ar fi zis poporul lui ?…ca Dumnezeul lui Izdrael nu poate…
Am auzit si eu pe un rob vorbind despre Naaman si mi-am dat seama ca sunt ca el…Doamne, nu m-ai lasat sa plec tot manioasa inainte, acum ajuta-mi sa raman credincioasa planului Tau… stiu ca intr-o zi voi primii lucrurile pe care le-am nadajduit… si voi putea spune atunci « Eu stiam ca Domnul nu ma lasa ,daca ceva se face, e pentru ca El a poruncit »
« Du-te si scalda-te in Iordan de sapte ori ; si carnea ti se va face sanatoasa, si vei fi curat »… De ce de sapte ori ? nu stiu, sincera nu stiu… dar stiu ca porunca Domnului l-a curatit pe Naaman, stiu ca, daca in mintea noastra toate par ciudate si de neinteles… solutia Lui ne poate implinii visul mai bine ca orice solutie scormonita de noi, care lasa in urma defapt numai intrebari, indoieli si deznadejde…
Porunceste Tu Doamne sa fie din nou lumina !
si carnea ti se va face sanatoasa, si vei fi curat.
Namaan s-a maniat, si a plecat zicand:
Eu credeam ca va iesi la mine,
se va infatisa el insusi, va chema Numele Domnului,
Dumnezeului lui, isi va pune mana pe locul ranii
si va vindeca lepra.
Nu sunt oare…? N-as fi putut oare…?
Si s-a intors si a plecat plin de manie. (2Imparati 10, 11,12)
« Dar eu credeam ca »… mi-am inceput si eu ultima perioada din viata cu aceasta formulare, « credeam ca, va fi altfel »…credeam ca Domnul va face cutare si cutare…ca voi misca muntii din loc cu fiecare pas pe care il fac… credeam ca voi primi tot felul de lucruri…credeam ca va fi doar soare, ca va fi usor sa aleg intre bine si rau si chiar mai mult ca voi avea puterea sa o fac…credeam ca voi fi o lumina, o adevarata lumina… credeam ca am un plan…si ca planul e bun si merge ca pe roate… credeam ca lucrurile se vor intampla intr-un anume fel , ca nu ne va lipsi nimic nici spiritual nici material si ca va fi usor sa faci totul bine fiind « copil de Dumnezeu »…
sti cu ce m-am ales ? …
cu un fel de frustrare, deznadejde, ingrijorare…am ajuns sa ma intreb « dar oare nu s-ar fi putut altfel ? », « nu as fi putut sa aleg altfel ? » … seaman mult cu Naaman care a facut tot ce se putea pe pamant sa fie vindecat de lepra sa si nimic nu a functionat, iar cand a gasit solutia venita de la Dumnezeu, i-a fost greu sa o accepte…sa creada…el si-a imaginat lucrurile dinainte…ca si mine… iar in gandul lui nu asa se desfasurau toate…
Astfel a ajuns sa spuna « Eu credeam ca » iar mai apoi « Nu sunt oare raurile Damascului mai bune… ? », « N-as fi putut oare sa ma spal in ele si sa fiu curat ? »…
Nu Naaman n-ai fi putut si sti de ce ?... In Damasc nu era Domnu…nu acolo a vrut EL sa iti dea vindecare…a vrut sa Il cunosti pe El, Dumnezeul lui Izdrael…iar pe acol trece Iordanul…
S-a maniat Naaman…s-a maniat si a pleat…dar niste robi i-au inmuiat inima…nu a ingaduit Domnu sa plece Naaman in tara lui nevindecat…ce-ar fi zis poporul lui ?…ca Dumnezeul lui Izdrael nu poate…
Am auzit si eu pe un rob vorbind despre Naaman si mi-am dat seama ca sunt ca el…Doamne, nu m-ai lasat sa plec tot manioasa inainte, acum ajuta-mi sa raman credincioasa planului Tau… stiu ca intr-o zi voi primii lucrurile pe care le-am nadajduit… si voi putea spune atunci « Eu stiam ca Domnul nu ma lasa ,daca ceva se face, e pentru ca El a poruncit »
« Du-te si scalda-te in Iordan de sapte ori ; si carnea ti se va face sanatoasa, si vei fi curat »… De ce de sapte ori ? nu stiu, sincera nu stiu… dar stiu ca porunca Domnului l-a curatit pe Naaman, stiu ca, daca in mintea noastra toate par ciudate si de neinteles… solutia Lui ne poate implinii visul mai bine ca orice solutie scormonita de noi, care lasa in urma defapt numai intrebari, indoieli si deznadejde…
Porunceste Tu Doamne sa fie din nou lumina !
Ai sa vezi...
Cauta in mine…
Si-ai sa vezi cine sunt:
Un om stingher ce poarta-n el
In loc de suflet …un tumult.
Cauta-n mine…
Dar patrunde adanc
Treci dincolo de acest vesmant…
Si-ai sa vezi cine sunt.
Un om stingher ce poarta-n el
In loc de suflet…un tumult?
Cauta adanc…
Treci dincolo de zgomotosul gand
Treci dincolo de vise si suspine
Treci dincolo de ce se vede…pe pamant
Si vezi cine sunt?...un tumult?
Caut-adanc…
Lasa Doamne, sa treaca pe langa Tine
Golul omenescului lut
Si-ai sa gasesti…
Ai sa găseşti in mine
Licarirea vie.
Ai puso-n suflet
Cand mi-ai dat…
Dorul dupa vesnicie.
Sunt om…
dar dincolo de tot ce sunt
Cautatati adanc si veti vedea…
Sunt parte din vesnicia SA.
Amin
Si-ai sa vezi cine sunt:
Un om stingher ce poarta-n el
In loc de suflet …un tumult.
Cauta-n mine…
Dar patrunde adanc
Treci dincolo de acest vesmant…
Si-ai sa vezi cine sunt.
Un om stingher ce poarta-n el
In loc de suflet…un tumult?
Cauta adanc…
Treci dincolo de zgomotosul gand
Treci dincolo de vise si suspine
Treci dincolo de ce se vede…pe pamant
Si vezi cine sunt?...un tumult?
Caut-adanc…
Lasa Doamne, sa treaca pe langa Tine
Golul omenescului lut
Si-ai sa gasesti…
Ai sa găseşti in mine
Licarirea vie.
Ai puso-n suflet
Cand mi-ai dat…
Dorul dupa vesnicie.
Sunt om…
dar dincolo de tot ce sunt
Cautatati adanc si veti vedea…
Sunt parte din vesnicia SA.
Amin
definitia singuratatii
Minerva C.-invatatore si poeta locuieste aproape de Ciucea intr-o “singuratate absoluta”,spune ea(doar una dintre cei multi care calatoresc in acelasi autobuz cu mine);gasindu-si refugiul, singurul refugiu in albul pur al foii si-n condei… Refiugiu: in pagini, in oamenii istoriei, in carte…traind in casa parinteasca, iubeste iarna pentru ca o tine aproape de literatura…
Iubeste Clujul pentru ca este academic…pentru cultura si carte…eterna carte.
Viziteaza cenaclul literar, poate pentru ca intalneste oameni care ii seamana, socializeaza… si totusi declara despre sine ca traieste intr-o “absoluta singuratate”…i-am raspuns cu un zambet sincer “nu cred in singuratate absoluta”…s-a uitat la mine uimita, ca si cum mi-ar fi zis: “ce sti tu copila?”… as fi vrut sa pot sa-i explic…nu cred in singuratate absoluta.
<> as fi vrut sa pot sa-i explic…
NU EXISTA SINGURATATE ABSOLUTA:orice om… oriunde si oricum ar trai are un Creator…
as fi vrut sa pot sa-i explic ca: exista un Tata de la care vine totul si soarele,si albul zapezii si focul din soba… ca fara El nu exista viata… ca fara El nu ar exista poezie… ca n-ar fi existat condei si foaie de n-ar fi scris El primul vers in lume…El e cel mai desavarsit poet,compozitor,regizor,sculptor,pictor…
as fi vrut sa pot sa-i explic ca, fie ca Il vrei in viata ta…si Il primesti pentru a putea trai cu El intr-o vesnica partasie, fie ca nu… tacerea singuratatii devenind apasatoare, El Dumnezeu tot exista… existenta Lui e cu adevarat absoluta si necontestabila… fie ca crezi in Dumnezeu, fie ca nu…El tot exista…nu credinta ta ii da lui Dumnezeu viata si il face sa existe… El exista si traieste prin EL Insusi.Credinta te ajuta pe tine sa te apropii de EL… Credinta alunga singuratatea si teama… El e mult mai mult decat un refugiu…e Insusi viata.
Am rasfoit Dictionarul Partasiei cu Dumnezeu… iar printre cuvintele scrise de El nu l-am gasit pe cel numit “singuratate”… l-au inventat oamenii cand s-au departat de Dumnezeu pentru a definii lipsa Ta din viata lor, razvratirea si necredinta intr-un Creator.
O Doamne as vrea, tot ce se naste in mine,din mine (ganduri,cuvinte,fapte,sperante) sa se nasca din partasia cu Tine… nu cunosc singuratatea si nu o voi cunoaste langa Tine…
Iubeste Clujul pentru ca este academic…pentru cultura si carte…eterna carte.
Viziteaza cenaclul literar, poate pentru ca intalneste oameni care ii seamana, socializeaza… si totusi declara despre sine ca traieste intr-o “absoluta singuratate”…i-am raspuns cu un zambet sincer “nu cred in singuratate absoluta”…s-a uitat la mine uimita, ca si cum mi-ar fi zis: “ce sti tu copila?”… as fi vrut sa pot sa-i explic…nu cred in singuratate absoluta.
<
NU EXISTA SINGURATATE ABSOLUTA:orice om… oriunde si oricum ar trai are un Creator…
as fi vrut sa pot sa-i explic ca: exista un Tata de la care vine totul si soarele,si albul zapezii si focul din soba… ca fara El nu exista viata… ca fara El nu ar exista poezie… ca n-ar fi existat condei si foaie de n-ar fi scris El primul vers in lume…El e cel mai desavarsit poet,compozitor,regizor,sculptor,pictor…
as fi vrut sa pot sa-i explic ca, fie ca Il vrei in viata ta…si Il primesti pentru a putea trai cu El intr-o vesnica partasie, fie ca nu… tacerea singuratatii devenind apasatoare, El Dumnezeu tot exista… existenta Lui e cu adevarat absoluta si necontestabila… fie ca crezi in Dumnezeu, fie ca nu…El tot exista…nu credinta ta ii da lui Dumnezeu viata si il face sa existe… El exista si traieste prin EL Insusi.Credinta te ajuta pe tine sa te apropii de EL… Credinta alunga singuratatea si teama… El e mult mai mult decat un refugiu…e Insusi viata.
Am rasfoit Dictionarul Partasiei cu Dumnezeu… iar printre cuvintele scrise de El nu l-am gasit pe cel numit “singuratate”… l-au inventat oamenii cand s-au departat de Dumnezeu pentru a definii lipsa Ta din viata lor, razvratirea si necredinta intr-un Creator.
O Doamne as vrea, tot ce se naste in mine,din mine (ganduri,cuvinte,fapte,sperante) sa se nasca din partasia cu Tine… nu cunosc singuratatea si nu o voi cunoaste langa Tine…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)