Primit-am in dar , o coala de hartie.
E alba ca un fulg ,necazut inca in glie.
Si-am inceput sa scriu...ca un copil natang,
Ce mi-a venit mie prin minte ...
Nu mi-a spus nimeni ca ce scriu
Nu sunt cuvinte,numai vise...
Un basm citit mai inainte.
Dar mi-a spus Tata cu un glas fierbinte :
« Ai sa inveti incet un alfabet...copile !
Si ai sa scri pe coala de hartie,
Cu viata ta, suita de cuvinte. »
Am inteles tarziu ca pan-atunci, doar mazgalisem...
Iar uneori , o fac si-acum ..
De parca nu mai stiu sa scriu !
...Si mi-e rusine...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu