.....

Mă arde-n suflet gândul trist
De viaţă şi de moarte…
Când ceru pare prea înalt,
E viaţă…şi e moarte:

E viaţă-n gândul cel trecut,
In dorul care arde…
Upovăinţă nu pleca, caci tu-mi dai viaţă-n noapte.

E moarte-n gândul meu cel surd ce urlă către şoapte…
O de-ai tăcea tu poftă rea,
Aş auzi iar şoapte dulci
Şi Susur din Izvoare.

E moarte-n gândul trist şi surd
Şi viaţă e în cel trecut,
Dar e speranţă şi e dor
E viitor !...în cel ce e-n Izvoare.